Ce înseamnă distanța focală a unui obiectiv? Ce poți surprinde cu diferite valori în milimetri

Distanța focală este o proprietate optică a unui obiectiv care, împreună cu dimensiunea senzorului, determină unghiul de cuprindere. Distanțele focale mai scurte arată, în general, o zonă mai largă, iar cele mai lungi una mai îngustă. Ideea că obiectivele ultraangulare exagerează spațiul, iar teleobiectivele îl comprimă, provine în principal din faptul că fotografii își schimbă distanța față de subiect pentru a păstra aceeași compoziție, nu dintr-o schimbare directă a perspectivei spațiale produsă de distanța focală.

Ce reprezintă, de fapt, milimetrii distanței focale?

În modelul obiectivului subțire, distanța focală este distanța la care lumina paralelă converge în focar. Un obiectiv fotografic conține mai multe grupuri de elemente, astfel că distanța focală declarată se referă, de obicei, la distanța de la planul principal de pe partea imaginii la focar atunci când obiectivul este focalizat la infinit; nu este lungimea fizică a cilindrului obiectivului. Explicația Nikon despre distanța focală definește în mod similar distanța focală ca această distanță optică la focalizarea la infinit și precizează clar că nu este lungimea reală a cilindrului obiectivului. Obiectivele cu focalizare internă își pot modifica, de asemenea, distanța focală efectivă și unghiul de cuprindere la distanțe mici, comportament numit în mod obișnuit „focus breathing”.

Distanța focală este o proprietate a obiectivului în sine. Un obiectiv de 50 mm rămâne de 50 mm atunci când este montat pe un aparat APS-C; senzorul mai mic surprinde pur și simplu o porțiune mai îngustă a imaginii. Pentru comparații între formate de senzor, folosește distanța focală echivalentă și factorul de crop.

Cum determină împreună distanța focală și formatul senzorului unghiul de cuprindere?

La aceeași distanță focală, un senzor mai mare înregistrează o porțiune mai largă din cercul imaginii; în cazul aceluiași format de senzor, o distanță focală mai lungă produce un unghi de cuprindere mai îngust. Prezentarea Nikon a obiectivelor DSLR asociază, în mod similar, distanțele focale mai lungi cu unghiuri de cuprindere mai înguste și o mărire mai mare, iar distanțele focale mai scurte cu efectele opuse. Unghiul de cuprindere pe diagonală poate fi calculat pornind de la diagonala senzorului și distanța focală, însă obiectivele reale pot da rezultate diferite din cauza distorsiunii, a distanței de focalizare și a rotunjirii valorii declarate a distanței focale.

Pe format full-frame, distanțele focale de aproximativ 35 mm și mai scurte sunt considerate în mod obișnuit ultraangulare sau grandangulare, cele de aproximativ 40–60 mm standard, iar cele de 85 mm și mai lungi din ce în ce mai tele. Acestea sunt convenții de utilizare, nu limite stricte. În cazul formatelor APS-C și Micro Four Thirds, convertește mai întâi la unghiul de cuprindere echivalent înainte de a discuta categoria.

Ce poți surprinde cu distanțe focale de 35 mm, 50 mm și teleobiective?

• Aproximativ 24 mm echivalent full-frame: arhitectură, interioare și peisaje largi; marginile se pot întinde ușor când te apropii de o persoană.
• Aproximativ 35 mm: portrete în mediul subiectului, fotografie de stradă și călătorii; poate reda împreună persoana și împrejurimile.
• Aproximativ 50 mm: un unghi de cuprindere natural, util într-o gamă largă de situații, potrivit pentru fotografia de zi cu zi și portrete până la bust.
• Aproximativ 85–135 mm: portrete, spectacole pe scenă și detalii; ai o distanță de lucru mai mare și un cadru mai îngust asupra fundalului.
• 200 mm și mai mult: sport, faună sălbatică și scene îndepărtate cu fundaluri comprimate; aceste distanțe focale necesită timpi de expunere mai scurți și un suport mai stabil.

Alegerea unei distanțe focale mai lungi nu este automat o alegere mai profesionistă. Contează poziția din care fotografiezi, subiectul și cât echipament ești dispus să cari. Pentru prima achiziție, compară obiectivele fixe și zoom.

Schimbă distanța focală perspectiva?

Perspectiva este determinată de poziția aparatului. Dacă fotografiezi dintr-o poziție fixă și decupezi o fotografie realizată cu un obiectiv grandangular pentru a obține aceeași compoziție ca într-o fotografie realizată cu un teleobiectiv, proporțiile dintre obiectele apropiate și cele îndepărtate rămân, în esență, aceleași. În fotografia grandangulară din lumea reală, te apropii adesea de subiect, ceea ce face ca obiectele apropiate să pară mai mari, iar cele îndepărtate mai mici și creează o senzație exagerată de spațiu. Cu un teleobiectiv, te retragi pentru a încadra subiectul, reducând diferența dintre obiectele apropiate și cele îndepărtate și făcând spațiul să pară comprimat.

De aceea, la portrete este mai logic să alegi mai întâi o distanță care păstrează proporțiile naturale ale feței și abia apoi să folosești distanța focală pentru a compune imaginea, decât să rămâi pe loc și să rotești doar inelul de zoom. Poți verifica diferența printr-un experiment de perspectivă cu distanța focală și distanța de fotografiere.

Cum ar trebui să alegi primul obiectiv?

1. Folosește datele EXIF din fotografiile realizate cu telefonul sau din obiectivul zoom pe care îl ai deja pentru a identifica cele mai folosite distanțe focale echivalente.
2. Verifică dacă ai loc să faci un pas înapoi în interior și ce distanță de lucru necesită subiecții tăi.
3. Decide dacă ai nevoie de flexibilitatea unui zoom sau dacă pui pe primul loc o diafragmă mai deschisă, greutatea redusă și o profunzime de câmp mică.
4. Ia în calcul greutatea și prețul cumulate ale obiectivului și aparatului, precum și filtrele și parasolarul.
5. Restrânge opțiunile pentru aparatul foto folosind selectorul de aparate, apoi verifică ecosistemul de obiective disponibil pentru montura sa.

Referințe

• Nikon: Înțelegerea distanței focale
• Nikon: Prezentarea obiectivelor DSLR

Articolul următor

Înțelegerea distanței focale echivalente și a factorului de crop